În goana după procurarea alimentelor, unele gospodine uitau sau ignorau intenţionat două dintre cele mai populare "baze" pentru mâncăruri. Cele mai reuşite preparate le obţineam din ciolane de porc afumate.
Cumpăram două, chiar trei bucăţi, dintre cele mai mari. Astea nu erau cu număr impus. După ce pârleam ciolanul, dacă nu era bine "bărbierit", îl spălam, apoi îl puneam la fiert, în oala sub presiune, cu două foi de dafin şi cinci-şase căţei de usturoi. Când era fiert, după aproape trei sferturi de oră, îl scoteam şi-l degajam de pe os, fără să-i rup carnea, care rămânea ca un manşon. În locul rămas, băgam o fâşie de slănină afumată, de vreo trei centimetri grosime, tăvălită bine prin usturoi pisat şi piper, apoi, îl legam cu aţă, dându-i forma de ruladă, cu şoriciul şi el tăvălit prin usturoi cu puţin ulei. Aşa împachetat îl dădeam la cuptor pentru 20 de minute, într-o tavă în care puneam puţin ulei, un polonic din zeama rămasă de la fiert, un pahar de vin (sau două linguri de oţet), cât să se mai strângă, să capete o crustă şi un sos bun. Când era rumenit, îl scoteam şi-l tăiam felii, pe care le serveam cu orez, cartofi natur, piure, fasole bătută etc. şi cu tot felul de salate. Era foarte bun şi avea un miros care "omora" vecinii. Un alt mod de a-l prepara era să-l fierb umplut cu legume şi slănină. Fierbeam doi morcovi, doi cartofi şi o lingură de mazăre. Dintr-un cartof bine pisat, amestecat cu ou, dacă aveam, sau cu puţin ulei, preparam un fel de pastă pe care o foloseam la tapetat bucata de carne în interior, ca să pot monta mai uşor morcovii, celălalt cartof tăiat în patru, boabele de mazăre, presărate cât mai uniform şi între ele îndesam o bucată de slănină afumată, dată prin usturoi pisat, un castravete murat tăiat în sferturi şi, dacă aveam, câteva feliuţe de gogoşar murat, pentru culoare. Rulam carnea c