Zilele trecute, cititorii articolelor publicate pe platforma adevarul.ro au discutat cu pasiune textul Simonei Catrina despre "meserii tâmpite". Unele comentarii mi-au amintit de paginile scrise de un autor român de geniu, pornind de la meseriile socialiste: e vorba despre Alexandru Monciu-Sudinski. Personajele sale din Caractere (1973) sunt croite, în false interviuri & reportaje, cu o ironie rar întâlnită astăzi, când aproape totul e prezentat în cheie dramatică. Reproduc aici câteva note din portretele acestor personaje, urmând ediţia tipărită de Editura Ileana, în 1997. Unul dintre personaje, Zaharia Victor, era "furnalist", dar lucra ca "operator cauperist". El povestea, între altele, că un coleg, Jurcă Ion, "s-a ars în proporţie de nouăzeci şi patru la sută. Iar din cadrul combinatului am fost solicitaţi voluntari ca să dea o cantitate de piele pentru Jurcă Ion. Să-l scăpăm adică. Am mers atunci la spitalul chirurgical din Reşiţa eu şi încă alţi patru cetăţeni, care va să zică eram cinci. De zicea lumea de noi: Uite cinci nebuni!. Da' noi am dat cantitatea de piele solicitată de pe ambele picioare, câte trei fâşii, iar dacă nu credeţi, să ştiţi că pot să scot salopeta şi să vă arăt [...] pielea asta care au luat-o de la noi s-a dovedit a fi bună pe Jurcă, corespunzătoare, că s-a lipit de el şi el începuse chiar să transpire prin ea ca prin pielea lui proprie". Un alt personaj, Jitniceru Constantin, lucra ca "maistru mecanic la culbutor", după ce fusese "agricultor la părinţi". El considera "rolul culbutorului [...] foarte important în sensul că numai dacă ne gândim ce-a fost înainte (că groapa de descărcare se numea "groapa de praf" şi oamenii mâncau praf cum mănâncă peştii apă) înţelegem deci ce mult s-a mărit capacitatea de descărcare a vagoanelor prin această instalaţie". Acelaşi Jitniceru spunea că "activitatea tovarăşului Cocorenco Damian [...] a fost in