Damian Drăghici era purtător de lumină şi vise în buzunarul pantalonilor. Voia să ajungă cineva. A prins din zbor tainele muzicii, dar avea o problemă: se plictisea repede şi-şi pierdea interesul pentru instrument. De la 3 ani până la 10 ani a tot încercat instrumentele, ţambal, acordeon, percuţie, tobe, contrabas. Era un foarte bun elev.
Când a ajuns la nai s-a oprit, a simţit că face parte din fiinţa lui. Într-o zi cu ploaie a trecut graniţa în Iugoslavia, doar el şi naiul. A mers mai mult pe jos patru zile şi patru nopţi, după care a reuşit şi a trecut graniţa în Grecia. De aici a început drumul lui spre celebritate. Muncă, perseverenţă, curaj nebun, dragoste de viaţă şi de oameni.
După 18 ani de peregrinări, Damian a decis să se întoarcă acasă, la izvoare. O întoarcere la origini, la libertatea de a fi el însuşi, de a fi fericit fără drept de apel. A adunat câţiva "fraţi" şi a cântat tot ce se putea cânta. I-a determinat pe toţi să vibreze la fel ca el, să intre pe aceeaşi undă emoţionantă a muzicii.
După cum bine se ştie, începutul anului 2010 a marcat sfârşitul proiectului "Damian&Brothers", iar acest lucru a fost anunţat cu prilejul ultimului concert al acestei formaţii ce a avut loc la 17 decembrie 2009, la Sala Palatului. "Am parcurs trei ani de experienţe fabuloase", spune Damian Drăghici, "am dus muzica lăutărească/românească ţigănească autentică dincolo de graniţele ţării, am avut parte de un succes fulminant şi am fost copleşit de bucuria unor concerte cu zeci de mii de oameni din oraşele României, dar şi din Europa.
Dar a venit momentul când ceva înlăuntrul meu a decis că vrea să se exprime din nou folosind naiul. Oricum naiul rămâne instrumentul meu de suflet, iar cu el pot să mă întorc la compoziţie, la jazz. Drept urmare pasul firesc a fost acela de a încheia proiectul «Damian&Brothers»."
Un z