Nu tot ce exista in Romania comunista a fost prost, asa cum nu totul in capitalism si globalizare e cool. Un exemplu e Special English Highschool Ady-Sincai din Cluj, produs al strategiei de invatamant a lui Mircea Malita, un cap luminat de renume mondial. Pana cand Ceausescu sa „se prinda” ca aceste retorte pentru elite pot fi un pericol pentru dictatura, cateva generatii de absolventi bilingvi si toba de carte au iesit pe usile gimnaziului clujean. Azi, ei se legitimeaza ca directori, reprezentanti de multinationale, cercetatori, traducatori, specialisti in tara si in strainatate, ziaristi sau fosti ministri. Spiritul romglez nu e nou si nici nu l-a inventat generatia postdecembrista.
Emo sau cool?
In mai anul acesta, promotia '78 s-a intalnit la Cluj, la liceul Sincai (atunci Ady- (Endre), acum Gheorghe), pentru a 30-a aniversare de la absolvire. S-a anuntat intalnirea de rigoare cu fosti colegi si profesori, strigarea dupa catalog, depanare de CV-uri si amintiri, apoi un chef ca pe vremuri. Toate astea s-au si intamplat.
S-au mai anuntat si doua speech-uri, ale fostului si actualului director al liceului. Cel de-al doilea n-a avut loc, asa ca nici „confruntarea” intre vechii si actualii liceeni nu s-a produs. Oare peste tot in Romania se cultiva ruptura intre generatii? Pacat. Cool era sa ne vedem urmasii, sa ne vada si ei pe noi, sa vedem daca vorbim cat de cat aceeasi limba, poate romgleza.
E o experienta tare interesanta, sa te hotarasti a da filmul inapoi cu multi ani, apoi sa iti iei concediu si sa zbori peste tari si mari. Pentru ce? Poate pentru o vanitate, niciodata recunoscuta pe fata: aceea de a te compara cu cei cu care ai pornit, ca adolescent, pe acelasi drum. Un alt motiv este sentimentalismul, treaba emo, care azi nu e cool, insa chiar ca exista, uneori refulata, in fiecare dintre noi.
Hai
