Pentru unii dintre sustinatorii sai, dl Basescu reprezinta individul viu, normal, autentic, capabil de reactii umane (de exemplu, de o condamnare a comunismului pornita dintr-o experienta personala de indignare morala), in fata masinariei monstruoase si corupte a birocratiei. Pentru altii, insa, domnia-sa pare mai mare decit viata, un salvator trimis de bunul Dumnezeu. Aceasta nefiind doar reactia celor ce se inghesuie la moastele Sfintei Parascheva, ci si aceea a unor profeti intelectuali de Dimbovita care se recunosc in suveranitatea cu care dl Basescu sfideaza regulile comune, fiindca se considera ei insisi providentiali pentru natiune.
*
Este imposibil ca printre sustinatorii actualului Parlament sa nu se numere oameni care vor ca societatea sa fie guvernata nu prin spontaneitatea patosului, oricit de bine intentionat, ci prin dezbaterea rationala. Dar exista si aceia care iubesc Parlamentul fiindca regasesc in el gerontocratia plina de siretenie a administratiei comuniste. O birocratie care fie le-a adus avantaje directe, fie le-a dat, cel putin atunci cind o cintaresc retrospectiv, un sentiment de, oricit de ciudat ar suna, securitate.
*
Eu unul as putea vota in aceasta cauza daca as vedea reunite pe undeva individualismul cu rationalitatea. in momentul actual, insa, mi-e imposibil sa le extrag din conglomeratele in care se afla amestecate.
*
Nu cred, insa, ca ne-am afla intr-o situatie pe care am putea-o descrie ca in-contra-naturii. Dezvoltarea merge, intotdeauna, in mai multe sensuri deodata. Ea nu e o Cale Luminoasa, ci o teribila incurcatura de mate. Este o datorie cetateneasca sa accepti ambiguitatea si netransparenta unei stari de fapt in care legalitatea si constitutionalitatea sint, totusi, respectate, fara sa cedezi panicii si isteriei apocaliptice.
*
Poate ca adevaratul motiv al actualei crize este acel
