Culai Bobîrlă şi Gi­ca Bobîrlă, cei doi copii ai Getei Bo­bîrlă, o bătrână din Vintileasa din­spre Munte, rămasă văduvă după ce bărbatu-său se înecase într-o cisternă cu parfum falsificat, sunt tare furioşi...

Culai Bobîrlă şi Gi­ca Bobîrlă, cei doi copii ai Getei Bo­bîrlă, o bătrână din Vintileasa din­spre Munte, rămasă văduvă după ce bărbatu-său se înecase într-o cisternă cu parfum falsificat, sunt tare furioşi.

Cei din sat îşi amintesc şi acum cât de greu a fost să-l în­groape. Oricât îl spălaseră şi-l frecaseră, mortul continua să răs­pândească în jur un puternic miros de levănţică. N-ar fi fost, în sine, cine ştie ce chestie. Se întâmplaseră în Vintileasa cazuri şi mai şi, cum a fost, de exemplu, cel al lui Marinică Marin, din Vintileasa-Deal, care murise înecat într-o cisternă cu alcool, mirosul lui îmbătând tot ce se găsea în cale pe o rază de un kilometru, sau al lui Gică Par­vana, care se înecase într-o viitură de petrol venită pe ne­aş­teptate din susul râului şi, drept urmare, pompierii interziseseră aprinderea lumânărilor la în­mor­mântarea acestuia, ba, mai mult, ca măsură de prevedere, în coada cortegiului veneau două maşini de pompieri, gata să in­ter­vină dacă se întâmpla ceva.

Din nenorocire, parfum de levănţică nu se mai fabrica în ţară. Pe vremuri însă, cu ani în urmă, fusese în mare vogă, şi toate bă­trânele din cortegiu îl folosiseră când erau fete de dus la horă.

Astfel că, deşi se străduiau să se stăpânească, dându-şi seama că nu se cade aşa ceva, babele din urma căruţei cu sicriul se purtau ca pe vremuri, când erau doar nişte fetişcane: roşeau fe­ciorelnic, chicoteau echivoc, arun­cau în jur priviri îndrăz­ne­ţe, după care îşi înfundau faţa în pumni. Ba chiar unele, spre crucirea celor din jur, se apucaseră să sară într-un picior.

Culai şi Gica erau tare fu­rioşi. Ziceau în gura mare că vor merge