Fostul ministru al Educaţiei nu ezită să demaşte cu o sinceritate vitriolantă făţărnicia care guvernează viaţa politică.

Sinceritatea este nepreţuită pentru istorici şi cercetători ai vieţii sociale. Uneori amintirile unui fost om politic iniţiat în toate secretele puterii şi fatalmente comentator cinic al vieţii politice cântăresc infinit mai mult decât tonele de presă rău informată, mincinoasă, propagandistică sau pur şi simplu naivă. Fără cărţile de memorii nu am înţelege nimic din istoria modernă a României, aşa cum nu înţelegem din cea veche, fiind condamnaţi la clişee pompoase. Dar omului politic care se află în competiţie sinceritatea nu îi aduce niciun beneficiu. Mai ales când denunţă farsa în care se complace majoritatea covârşitoare a politicienilor şi a presei care trăieşte de pe urma lor. De aceea o asemenea mărturie merită să fie preţuită şi omagiată:

«Nu ştiu dacă trebuie condamnaţi politicienii care se fâţâie din stânga-n dreapta pentru un loc pe liste. Ştiu însă că este penibil să te fâţâi pretinzând că faci balet. Este penibil să pretinzi că te fâţâi în numele unor mari principii când de fapt principiul care te guvernează este strict legat de leafa, statutul şi secretara de la Parlamentul European. Şi eventual creditul la noua locuinţă. Spuneţi oameni buni de ce-o faceţi, să nu mai facă jurnaliştii tot felul de scenarii. Şi vă rog, nu veniţi cu poezia „e important pentru România să-mi continui proiectele la Parlamentul European”. Pentru că, de obicei, fie nu aţi avut proiecte fie continuarea lor nu e importantă. Nu-i nicio ruşine să vrei un loc pe liste. Atenţie însă la promisiuni minicinoase ale liderului de partid: vă spune un om căruia un mare lider politic de astăzi i-a spus, în 2009: „sub cuvântul meu de onoare, nu-ţi fă nicio grijă, vei avea un loc eligibil, eşti un om de mare valoare”. Şi nu am avut».

Mărturia îi aparţ