Un manager român conduce de aproape trei luni filiala Lafarge din Indonezia şi doreşte acum să-şi dezvolte o expertiză de afaceri asiatică pentru a-şi continua cariera ca "expat". Marcel Cobuz Un manager român conduce de aproape trei luni filiala Lafarge din Indonezia şi doreşte acum să-şi dezvolte o expertiză de afaceri asiatică pentru a-şi continua cariera ca "expat". Marcel Cobuz ocupă cea mai înaltă poziţie ca expatriat român plecat din Lafarge România. Ultima poziţie ocupată în ţară a fost cea de director financiar. Evoluţia sa nu este întâmplătoare. Numărul total al românilor care au trecut prin experienţa de expat în cadrul grupului este de 31, manageri şi specialişti. În prezent, 16 dintre ei se mai află în misiune. Cel puţin doi sau trei vor pleca probabil în următorul an, ne spune Gabriel Maţauan, Human Resources & Public Affairs Director al Lafarge România. Aceasta arată faptul că expatrierea face parte din planurile de carieră şi de succesiune ale angajaţilor Lafarge. În general, expatrierea se face din două motive. Pe de o parte este o oportunitate de dezvoltare a managerului, iar pe de altă parte se aşteaptă contribuţia proprie la performanţa organizaţiei în care el va activa. "Orice expatriere te scoate din zona de confort şi te face să progresezi. În cazul lui Marcel (n.r. - Marcel Cobuz) este mai degrabă un obiectiv de performanţă decât unul de dezvoltare", apreciază Maţauan. În cadrul sistemului de management al performanţei, în fiecare an are loc o discuţie cu angajaţii care se referă la performanţa pe anul trecut, măsurată după obiective foarte clare, ne spune Maţauan. Tot în această etapă sunt evaluate şi obiectivele şi intenţiile de carieră, precum şi problemele de dezvoltare, acţiunile care trebuie întreprinse pentru a ajunge acolo. "Pe baza acestor informaţii dezvoltăm planuri de carieră, de succesiune şi programe de dezvoltare şi de traini