Sabău speră acum la un miracol în returul din Giuleşti
Tricoul lui Heerenveen pare un cadou pe care bărbaţii să-l facă prietenelor după prima ceartă. Îmbrăcaţi în el, tinerii lui Marco van Basten par inofensivi. Cu feţele inocente intră pe teren şi încep să plimbe cu o eleganţă surprinzătoare mingea dintr-o parte în alta. Cele şapte inimi - pompebleden cum le spun olandezii - nu pretind să fie vreo declaraţie de dragoste, ci un steag al Frisiei întins pe tot corpul fotbaliştilor. Suficient! Oricum, Sabău probabil ştie despre ce e vorba din anii petrecuţi pe la Feyenoord. Ai săi par însă dezorientaţi în Olanda. Fără vlagă, mereu în contratimp şi incapabili să ţină piept unor puşti cu tupeu.
Hehee...renveen râde de ai noştri
Rapidul nu arată bine nici pe partea unde soarele încă bate cu putere, nici în cea acoperită de umbra tribunei. Nu a arătat bine nici la Galaţi, dar ce-i trecut, în trecut să rămână. Primele emoţii apar totuşi pe fâşia unde razele îşi fac încă de cap, adică între Duarte şi Oros. Acolo olandezii găsesc un spaţiu liber, dar fanionul îi scapă pe giuleşteni. Sau îi păsuieşte încă patru minute! Rui Duarte e tot sus - Dumnezeu ştie de ce! - Oros încearcă o alunecare la picioarele lui Duricic, dar nu reuşeşte decât să-l gâdile pe sârbul de 20 de ani. Albuţ e învins fără probleme! Încep căutările pentru o reacţie a Rapidului, dar tot Heerenveen, cu puştii ei simpatici, iese la suprafaţă. Tannane îşi face de cap pe dreapta, dar Ziyech strică un lan de lalele din afara stadionului. O bară a lui Milisavljevic în 45:00 şi apar speranţe. Are grijă tot apărarea ca ele să dispară rapid.
Marius Constantin, rebelul întors în Giuleşti, dă mingea direct la adversar şi Duricic înscrie din nou cu un interior care a ameţit şi mingea cu efectul său. Apoi controversă: Duarte, semi-gafeur-ul de la primul gol, cade faultat în careu, arbitrul lasă j
